Moreni, parte din Romania

Desi am ajuns sa nu mai credem in propriile valori, Romania este o tara extraordinar de frumoasa si inca bogata. Desi la fiecare pas intalnim oameni care cu greu ar putea reprezenta o tara sau desi din metru in metru sesizam semne ale lipsei de civilizatie, sunt inca parti din Romania care pot reprezenta mandrie si bucuria de a fi roman. Asta, atat timp cat nu ne grabim sa ne ingropam istoria.
Pornind de la roman ca individ pana la descoperirea celor mai, aparent, neinsemnate locuri din tara, in conditiile in care pastram curata valoarea care s-a data inca de la inceputuri, nu este tarziu inca sa incepem sa ne dezvoltam in primul rand mandria.

Pentru a demonstra cat de importante sunt lucrurile marunte, voi povesti putin despre cel ce reprezinta “locul meu natal” – Municipiul Moreni.
Moreni este un orasel din judetul Dambovita, care se afla la 22 de kilometri de resedinta judetului – Targoviste (orasul de unde a domnit Vlad Tepes si unde a fost asasinat Ceausescu acum 24 de ani). Desi, de ceva timp, este nevoie sa pun Dambovita in dreptul numelui Moreni atunci cand ma prezint, acest mic oras a rezonat multi ani in istoria si industria petrolului. Mai mult decat atat, inca din anul 1691, cand s-ainceput exploatarea petrolului, Moreni a fost primul loc din Romania si al treilea din lumea unde s-a intamplat acest lucru.

Un alt lucru important care ar trebui stiut de romani este ca Moreni a intrat cu adevarat in istorie cand a avut loc teribilul incident de pe coasta Tuicaniului: o sonda care a ars timp de 2 ani, poveste demna de un documentar Discovery.
Momente imposibile de uitat reinvie peste ani la Moreni, un loc mic, dar care nu si-a pierdut farmecul. Delir, disperare, uimire sunt cateva dintre sentimentele pe care morenarii le-au trait timp de aproximativ 3 ani.
Povestea incepe din cuvinte simple, sentimente sincere ale batranilor care timp de 850 de zile si-au atintit ochii catre flacara gigantica ce parea sa nu mai dispara vreodata. Clipe de groaza, de uluire au invelit orasul ca o patura grea, apasatoare, care cu greu parea a fi de indepartat. FOCUL ETERN, dupa cum a fost numit, s-a ridicat spre ceruri astfel incat, pe durata intregii perioade anotimpurile pareau sa nu mai existe.
Pelerini din intreaga tara, si nu numai, au vizitat Valea Plangerii, asa cum a fost numita zona din cauza muncitorilor care si-au pierdut viata intr-un raboi fara final cu flacarile. Jurnalisti, scriitori, fotografi din Capitala, dar si din strainatate, scenaristi de la Hollywood au venit sa studieze ceea ce se numea “focul nestins de la Moreni”.

Moment de mare suspans pentru Romania, intreaga tragedie a fost mediatizata, ca si cum puterea focului a facut ca acesta sa izbucneasca in toata presa. In Romania Libera s-a scris “Timp de 2 ani si 4 luni, focul izbucnit pe un camp petrolifer din Moreni a ars fara incetare. Autoritatile de azi sunt incapabile sa speculeze turistic cel mai mare incendiu petrolier din Romania”. “Dezastrul de la Moreni” publicat la 28 mai 1929 de Universul, relata “”In regiunea Moreni s-a produs un nou mare dezastru. Pe un platou al comunei Moreni numit Tuicani se afla instalata sonda nr. 160, proprietara societatii Romano-Americane.  Lucrarile de sapa ale acestei sonde ajunsesera la o adancime de 1.460 metri. Forta de expansiune a gazelor a atins azi de dimineata un maxim de presiune. Atunci, burghiul a atins stratul de titei, iar turla sondei a fost aruncata in aer la o inaltime de 300-400 de metri. Producandu-se scantei, sonda a luat foc.  Intensitatea flacarilor a crescut, atingand inaltimea de 100 de metri. Cu ajutorul pompelor, a inceput imediat un puternic baraj de apa si saci de nisip. Dogoarea flacarilor fiind prea mare, echipele nu se puteau apropia de zona mai aproape de 300 de metri. Printr-o intamplare fericita, acest mare dezastru nu a facut nici o victima omeneasca. Dupa parerea specialistilor, pagubele depasesc 100 de milioane de lei.”

La o zi diferenta, cotidianul anunta: “Coloana de foc are o inaltime de 60-70 de metri si lumineaza intreaga regiune Moreni. Se vede foarte bine din Ploiesti si chiar din Chitila”. Pe 30 mai, asadar la 2 zile distanta, ziarul Adevarul relata ca “din gura putului ies 1 milion si 200 de mii de metri cubi, iar focul ajunge la 1.600 de metri”. Dupa un timp, evenimentul a devenit unul banal in mintea oamenilor, deja saturati de atatea informatii.
Astfel, focul a disparut din lumea presei, insa nu si din viata morenarilor, continuand sa arda. In momentul in care flacarile s-au stins, presa a revenit in glorie. Universul scria pe 18 septembrie 1931 “Uriasa candela care timp de doi ani si patru luni a ars necontenit, ingrozind lumea si rapunand zeci de vieti omenesti, s-a stins azi de dimineata. Focul de la Moreni s-a stins si o data cu el si multe sperante. Caci erau multi care-si munceau zi si noapte creierul sa descopere modalitatea prin care aceasta gura a iadului sa fie astupata si in caz de reusita, aveau de castigat gloria si milioanele promise drept premiu.” Intr-un mod diferit erau prezentate informatiile in Adevarul “la ora 4.30, s-a produs prabusirea unui mal care se slabise din cauza bombardamentelor si a apei, astupand craterul si inabusind complet flacara”. Perceptii si supozitii diferite au dus la fel si fel de posibile scenarii legate de modul in care flacara s-a stins. Moreni, cunoscand gloria internationala, a devenit demn de un scenariu american cu totul si cu totul interesant, acestia sustinand faptul ca inginerul Myron Kinley, ca un adevarat erou, salveaza omenirea, stingand Flacara de la Moreni. Un rasunator titlu “Omul care a invins iadul” ce facea parte dintr-o publicatie engleza, explica gestul eroic al lui Myron ””Myron Kinley trebuia sa opreasca cel mai mare foc petrolier din istorie. Omul din Oklahoma a strabatut 7.000 de mile, iar in fata incendiului buzele sale au murmurat: Doamne Atotputernic! Miron Kinley s-a luptat cu flacari de-a lungul statului Texas si in California si niciodata nu a dat gres. Dar monstrul din fata sa era diferit. Era mai impresionant decat tot ceea ce s-a vazut pe pamant. Timp de 26 de luni, oameni instruiti s-au luptat cu el. Guvernul a esuat. A mai ramas o singura speranta – Myron Kinley din Tulsa, Oklahoma.

La sfarsitul anului 1931, Kinley a acceptat sa isi puna in aplicare planul cu doua conditii: sa fie platit cash si sa fie ajutat de doua persoane: Graddy Chupp si Costica Lupa. Acestia purtau costume din azbest, in timp ce Kinley a optat pentru haine obisnuite inmuiate in apa. Se intelegeau prin gesturi. Zgomotul facut de sonda 160 putea fi comparat cu cel facut de 100 de locomotive. Ministerul a cerut o zi de ragaz inainte de dinamitare pentru evacuarea zonei. Sute de familii si-au incarcat avutul in carute si s-au mutat pe dealuri. Recompensa trecea Atlanticul. A doua zi in zori, Kinley a coborat 30 de picioare in interiorul craterului. In spatele sau un jet colosal de gaz ardea albastru. A dat drumul dinamitei intr-un loc in care apa baltea, formand o mica mlastina. Iesind la suprafata, Kinley apasa detonatorul. Pamantul se cutremura cu un zgomot coplesitor. O furtuna de pamant si marna cazu din cer. Apoi, liniste. Incendiul care a ars incontinuu timp de doi ani si jumatate a fost stins. Kinley si Jackson rasera multumiti. Dar scurgerea de gaz nu a putut fi oprita complet, iar flacara se reaprinse. 160 parea invincibil…Dimineata de 4 noiembrie era rece si luminoasa. Pe coline, locuitorii se rugau in cor pentru succesul misiunii. Kinley a ramas in fata detonatorului pentru o secunda. Un zgomot infernal se stingea incet, incet. O aversa slaba de pamant si marna cazu peste Kinley. Apoi, se asternu din nou linistea. 160 s-a stins. De data asta, pe veci. Kinley s-a intors la Tulsa plin de arsuri pe fata si cu recompensa de 50.000 de dolari in buzunar.”

Asadar, desi gloria a fost cauta de ingineri si specialisti din toata lumea, recompensa oferita de guvernul
roman i-a apartinut lui Kinley, dupa cum relateaza presa acelor vremuri. Mai mult decat orice, acest eveniment a desenat in sufletele oamenilor sentimente destul de negre. Batranii spun ca atunci credeau ca pamantul este blemestemat, ca bogatia pamantului, aurul negru, reuseste chiar sa le innegreasca vietile si chiar spunea un domn “Imi amintesc ca, atunci cand eram copii, daca scormoneam cu piciorul, dadeam de pamantul ars de incediu.”

Tragedia a facut ca acest oras, astazi aproape neinsemnat, sa fie centrul lumii. Istoria descrie acest eveniment ca fiind unic, motiv de mandrie pentru orasul Moreni, dar mai ales pentru Romania. Si intrebarea este, cati dintre romani stiu astazi despre asta?
Cu tristete ma intreb, oare cate locuri necunoscute din Romania ascund astfel de povesti cutremuratoare?
De ce nu incercam sa cream din istorie un mare atu pentru tara asta? Romania poate fi mult mai mult decat reprezinta astazi si pentru asta ar trebui ca fiecare cetatean s-o valorifice incepand cu lucrurile cele mai simple.
Fiecare roman, fiecare gest, fiecare situatie reprezinta o piesa de puzzle care contribuie la intregirea tarii noastre. Sa nu uitam sa jucam!

FacebookGoogle+Twitter

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>